A fi sau a nu fi?! În cazul de față e vorba de păsărele. Iar verbul are mai mult semnificația de a mă aștepta sau ba.

Să încep cu începutul. După o dimineață de duminică petrecută la Aqvatonic, pe drumul de întoarcere, spre casă am zărit un stol de zburătoare. Fac repede un live, o sun pe Anca, fug să iau aparatul dar întrebarea mea tot nu îmi dă pace. Mai găsesc păsările-n sens sau au plecat? Au plecat departe sau le văd și pot să merg după ele?

Traversăm podul de la Agigea și ajungem. Păsările nu-s. Dar sunt puțin mai departe. Ajungem lângă ele iau aparatul, schimb obiectivul, pun fesul, cobor, o chem pe Anca și tocmai atunci zboară.

Acum urmează un gangbang cu deja-vu-urui. Sârmă ghimpată și gradatul m-au dus cu gândul la o experiență când era să fiu dat în urmărire generela. Pozele cu păsările m-au trimis la zburătorul meu. Iar cele 10 imagini care abia le-am realizat m-au dus cu ghandul la un prieten care mi-a spus de multe ori ca am făcut-o lată la shooting dar rezultatul final, după editare, e genial. Alte câteva mici gânduri sunt destul de greu de explicat pe scurt și voi depăși momentul.

Pot spune foarte mândru, că am respectat toate reguluile de circulație, sunt sigur că tirurile care ne claxonau atunci când treceau pe lângă noi vroiau doar să ne felicite pentru cadrele artistice la care ne gândeam, nu că treceau prin ditamai craterul și eram parcat pe contrasens, iar această primă postare mă trimite cu gândul la primul meu blog și la cel mai drag susținător al meu-Panama.

Ca incheire va spun ca like-uirle, comentariile si sharului ma vor ajuta pentru a duce mai departe acest proiect… dar si mai important sunt mandru daca raspunsul la intrebare(a fi sau nu) e unul pozitiv.