Să începem cu o zi din viața mea. Mi-am făcut obiceiul să mă culc înainte de miezul nopții și să mă trezesc la 6 și ceva. Fără ceas, fără alarme, mă trezește prima rază de soare. La fel a fost și în această zi. Îmi pregătesc rucsacul să plec spre București.
Deja amânasem prea mult întâlnirea cu Cătălin și în ciuda faptului că aveam 60 de lei, încă ceva pe card și motorina doar pentru 420 km, mi-am spus că uneori trebuie să fac și sacrificii. Nu pot să plec totuși fără să îmi strâng în brațe copiii. Am avut noroc că Lucas era treaz, și în scurt timp o văd și pe Eva la marginea patului. Alexuțu se trezește ultimul și vrea să îl duc la grădiniță. Pe drum, îmi spune să nu dorm la București și că urmatoarea zi vrea să se trezească la mine în brațe, iar mai târziu să mergem ca baieții la cafea. Sunt momentele mele preferate. Plec cu ea in gând, iar singurul lucru pe care mi-l amintesc în legatură cu drumul e că nu am frânat deloc până la intrare în București. Ajung, iar prima intalnire e cu Ion. Ne-am întâlnit la f64, și după o cafea și câteva vorbe mergem să vedem în ce aparatură mai putem investi bani. La sfârșit ne chinuim 30 de minute cu o poză, iar următoarea întalnire este cu Alessia. Gândim la fel, vorbim la fel și încă un proiect e pregătit pentru a-i da drumul. Urmează întâlnirea cu Cătălin și Alina, care aleg să colaboram, dar în noua mea abordare asupra nunții și îmi propune încă alte două colaborări, una cu el și una cu sora sa. Când să spun că am lovit 3 iepuri dintr-o lovitura, aflu că se grăbesc apre Carmen. La fix, Lavinia mă anunță că va întârzia o oră și am avut timp să o revăd pe prima creatoare de rochii cu care am colaborat. După aproximativ 7 ore în care am stat pe aceeași canapea în cafeneaua f64, termin și întâlnirea cu Lavinia, nu înainte să hotărâm că proiectul nostru va fi cu multe flori. Acum sunt în balanță. Să plec spre casă, sau să merg la o ultimă întalnire. Nu ne-am mai văzut din toamnă, dar nici nu voiam să dorm în București. Mă gândesc că îmi va părea rău dacă nu ne întâlnim și ajungem în Roz Cafe, și după ce părăsesc colțul nostru de râs si alte două ore de condus, am alimentat pe la kilometrul 80 de ultimii 50 lei. Parchez între două tiruri, las motorul pornit și îmi pun ceasul să sune după o oră. Voiam să văd cât consumă mașina, să nu rămân în pana prostului. Opresc alarma și văd că am pierdut doar 10 km din distanța pe care o mai puteam face. Mă întind la loc și la 6 și puțin pornesc iar spre Constanța. O bilă de lumină stă fix în fața mea de parcă îmi arată drumul spre iubirea vieții mele, familia mea!

Ronna Riva este o artistă din Constanța care urmează să lanseze un single nou. Înainte ca acesta să vă bucure auzul ne-am gândit să facem o ședință foto care să vă bucure privirea.





Share: