Un minut am stat pe acele perne în așteptarea iubiților mei și obsesiv încercam să îmi pun în ordine dorințele. Cu cât încercam să mă gândesc la una anume cu atât altele se pierdeau până când l-am văzut pe Tudu. A luat pixul și a fost primul care și a pus o dorință, a urmat Ruxandra și apoi eu. Le-am îndesat adânc în peretele peșterii alături de altele, care se întrezăresc ca o rădăcină ce nu a mai avut loc în pământ și vrea să urce spre alte idealuri înalte.

Niciodată nu m-am gândit că Lucas și Tudu nu vor accepta împărtășania pentru că vinul e alcool iar tati și mami nu beau și atunci gândurile mi-au plecat spre faptul că statul și biserică ne învață lucruri greșite de mici: bea dar cu măsură, omoară dar pe cine spun ei!

Se spune că Dumnezeu a creat omul în chipul și asemănarea Sa, că Dumnezeu este în noi înșine. Atunci de ce nu putem spune că noi suntem propriul nostru Dumnezeu? Dacă ar fi așa, cred că razboiele sfinte ar înceta, căci cine ar avea curajul să lupte împotrivă altor 7 miliarde?









Share: